Germania se întoarce spre dreapta
Germania a transmis astăzi un mesaj pe care Berlinul nu-și mai poate permite să-l ignore.
Victoria spectaculoasă a Alternative für Deutschland în Saxonia-Anhalt, cu aproximativ 44,5% din voturi, nu este doar o victorie regională. Este o explozie politică într-o țară în care, după 1945, partidele radicale de dreapta au fost ținute în afara puterii printr-un cordon politic aproape sacru. Astăzi, acel cordon nu mai arată ca un zid. Arată ca o barieră crăpată.
Și acesta este, probabil, lucrul cel mai important care trebuie înțeles: AfD nu a câștigat doar un scrutin. A câștigat o parte importantă din imaginația politică a Germaniei.
În 2025, la alegerile federale, AfD obținuse deja 20,8% din voturile pentru Bundestag și 152 de mandate. În 2026, sondajele naționale o plasează în jurul valorii de 28%, în timp ce CDU/CSU se află în jurul a 20–22%.
Asta înseamnă că ceea ce se întâmplă astăzi în estul Germaniei nu mai poate fi tratat ca o anomalie electorală a unor landuri nemulțumite. Este parte dintr-o transformare politică mult mai profundă.
Se închid granițele Germaniei?
Nu mâine și nu în sensul în care circulă această formulă pe rețelele sociale.
Germania are deja controale la frontierele terestre, iar guvernul cancelarului Friedrich Merz a înăsprit politica privind migrația și returnarea persoanelor care încearcă să intre ilegal. În prima jumătate a lui 2026, poliția federală germană a raportat peste 20.000 de intrări ilegale înregistrate la frontierele terestre, iar peste jumătate dintre solicitanții de azil identificați în acest context au fost respinși la frontieră. Numărul cererilor de azil a scăzut cu aproximativ 35% față de perioada comparabilă.
Prin urmare, granițele nu se „închid” astăzi, dar Germania se îndreaptă către o frontieră mult mai controlată.
Iar presiunea politică va crește.
Dacă AfD continuă să domine estul Germaniei, iar CDU continuă să piardă teren, conservatorii germani vor avea o problemă uriașă: pentru a recupera alegătorii pierduți către dreapta radicală, vor fi obligați să adopte o parte din temele AfD — migrație, deportări, securitate, controlul frontierelor, identitate națională.
Dar există o limită.
Germania este membră a Uniunii Europene și a spațiului Schengen. Berlinul poate introduce și prelungi controale naționale, poate modifica politica de azil și poate înăspri controalele, însă nu poate transforma pur și simplu Germania într-o fortăreață izolată fără consecințe juridice, economice și politice europene.
Adevărata întrebare nu este dacă Germania își va închide granițele.
Adevărata întrebare este cât de mult va schimba Germania regulile europene privind migrația.
Iar aici răspunsul poate deveni foarte dur.
AfD și Ucraina: aici începe adevărata bătălie
Dacă există un domeniu în care ascensiunea AfD poate produce efecte geopolitice majore, acesta este războiul din Ucraina.
AfD este mult mai critică față de sprijinul militar acordat Kievului și promovează o apropiere radical diferită de Rusia față de politica actualului guvern german.
Problema este că Germania nu mai este în situația de acum câțiva ani.
Berlinul a intrat într-o confruntare strategică tot mai directă cu Moscova. În ultimele zile, Germania a acuzat Rusia de implicare într-un incident cu drone la aeroportul Leipzig/Halle și a luat măsuri diplomatice împotriva reprezentanțelor ruse. Moscova a respins acuzațiile, iar ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Germania că escaladează conflictul.
În același timp, Germania continuă cooperarea militară cu Ucraina, inclusiv în domeniul dronelor și al apărării antiaeriene.
Prin urmare, ideea că o victorie electorală a AfD ar însemna automat „gata, Germania oprește Ucraina” este simplistă.
Realitatea este mult mai complicată.
Dacă AfD ajunge să participe la guvernarea federală, Germania ar putea deveni unul dintre principalele state europene care cer o schimbare radicală a strategiei occidentale față de război.
Dar asta nu înseamnă automat capitulare ucraineană.
Se termină războiul din Ucraina?
Aici trebuie făcută o distincție esențială.
Există o șansă reală pentru negocieri. Nu există încă o certitudine pentru pace.
În acest moment, Washingtonul încearcă din nou să împingă negocierile înainte. Pe 5 septembrie, reprezentanții speciali americani Steve Witkoff și Jared Kushner s-au întâlnit la Moscova cu Vladimir Putin, iar pe 6 septembrie au avut discuții la Kiev cu Volodimir Zelenski. Însă problemele fundamentale — în special teritoriile ocupate și garanțiile de securitate pentru Ucraina — rămân extrem de dificile.
Germania însăși susține negocierile, dar simultan continuă să sprijine militar Ucraina. În iunie, Merz, Macron și Starmer au susținut negocieri directe între Kiev și Moscova pentru obținerea unei încetări a focului.
Așadar, paradoxul este următorul:
Europa se înarmează pentru pace, în timp ce negociază pacea.
Iar Germania se află în centrul acestui paradox.
Ce se poate întâmpla în următorii trei ani?
Există trei scenarii.
Primul: AfD câștigă teren, dar nu ajunge la puterea federală.
În acest caz, CDU va fi obligată să se deplaseze spre dreapta pe migrație și securitate, în timp ce politica față de Ucraina se va schimba mai lent. Germania va rămâne unul dintre principalii susținători europeni ai Kievului, dar presiunea pentru negocieri va crește.
Al doilea: AfD intră într-o viitoare coaliție federală.
Acesta ar fi cutremurul politic european.
În acest scenariu, politica germană privind migrația ar deveni mult mai restrictivă, controalele la frontieră ar putea deveni mai dure, iar sprijinul pentru Ucraina ar fi renegociat. Germania ar începe probabil să insiste mai agresiv pentru o soluție diplomatică și pentru reducerea costurilor economice ale războiului.
Dar nici acest scenariu nu ar însemna automat ieșirea Germaniei din NATO sau abandonarea Europei.
Al treilea scenariu este cel mai periculos: AfD continuă să crească, fără să intre la guvernare.
De ce este periculos?
Pentru că poate transforma întreaga politică germană fără să ocupe Cancelaria.
CDU va fi împinsă spre dreapta. SPD va fi obligat să răspundă. Politica europeană privind migrația se va întări. Presiunea pentru reducerea sprijinului financiar și militar pentru Ucraina va crește.
Cu alte cuvinte, AfD poate schimba Germania chiar și din opoziție.
Și România?
Aici este problema pe care Bucureștiul ar trebui să o urmărească foarte atent.
Pentru România, Germania nu este doar o putere economică europeană. Este unul dintre pilonii securității europene și ai NATO.
Dacă Berlinul își schimbă radical politica externă, efectul se va simți la București.
Mai puțin sprijin pentru Ucraina ar însemna o presiune mai mare asupra flancului estic al NATO. O Germanie mult mai preocupată de securitatea propriilor frontiere ar putea cere României și celorlalte state est-europene să preia o parte mai mare din responsabilitatea militară regională.
Iar dacă războiul din Ucraina intră în faza negocierilor, România va trebui să răspundă unei întrebări pe care politicienii români au evitat-o prea mult:
Ce facem dacă pacea nu seamănă cu victoria Ucrainei, dar nici cu victoria Rusiei?
Aceasta este adevărata miză.
Nu dacă Putin și Zelenski vor face o fotografie la aceeași masă.
Ci ce ordine de securitate va exista în Europa după încetarea focului.
Germania nu se schimbă într-o noapte. Dar Germania s-a schimbat deja.
Cei care privesc rezultatul din Saxonia-Anhalt și spun „au câștigat extremiștii într-un land din est” ratează esențialul.
AfD a obținut 44,5% într-un scrutin regional, mai mult decât dublul rezultatului său din 2021. CDU, partidul cancelarului Merz, a coborât la 18,5%. Iar participarea electorală a fost de aproximativ 76,5%.
Nu este apatie.
Nu este întâmplare.
Este revoltă electorală.
Iar revolta electorală nu dispare pentru că partidele tradiționale refuză să vorbească despre ea.
Dimpotrivă.
Cu cât este ignorată mai mult, cu atât crește.
Germania intră astfel într-o perioadă în care vechile certitudini sunt puse sub semnul întrebării: migrația, frontierele, relația cu Rusia, sprijinul pentru Ucraina, energia, industria, securitatea și chiar raportul dintre Germania și Uniunea Europeană.
Nu, Germania nu își închide mâine granițele.
Nu, victoria AfD în Saxonia-Anhalt nu înseamnă că războiul din Ucraina se termină mâine.
Dar există ceva mult mai important.
Germania tocmai a demonstrat că direcția politică a Europei se poate schimba mult mai repede decât au crezut elitele de la Berlin și Bruxelles.
Iar dacă această tendință continuă până în 2029, întrebarea nu va mai fi dacă AfD poate ajunge la putere.
Întrebarea va fi:
Ce va mai rămâne din vechea Germanie atunci când va ajunge acolo?
