| Nicolae R[zvan BUJDOIU|
Când instituțiile statului își fac treaba, zgomotul politic rămâne doar zgomot. Astăzi, în România, DIICOT transmite un mesaj simplu și extrem de important: nimeni nu este mai presus de lege.
Călin Georgescu a fost ridicat din trafic luni dimineață și dus la locuința sa din Mogoșoaia, unde procurorii DIICOT au efectuat percheziții. În paralel, anchetatorii au pus în aplicare cinci mandate în București, Mogoșoaia, Ciolpani și Buftea, într-un dosar care vizează constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
Este una dintre acele zile în care statul de drept trebuie privit nu prin declarații, lozinci sau mitologii politice, ci prin ceea ce fac instituțiile sale. Iar ceea ce face astăzi DIICOT este exact ceea ce trebuie să facă o instituție judiciară într-un stat european: investighează, documentează, administrează probe și acționează în baza unor mandate.
Potrivit DIICOT, ancheta privește o grupare formată din trei persoane, care ar fi acționat coordonat în România și Marea Britanie, cu scopul obținerii unor foloase patrimoniale injuste. Procurorii susțin că victima ar fi fost indusă în eroare cu privire la posibilitatea obținerii unor finanțări externe, fiind determinată să transfere peste 1,1 milioane de euro sub forma unor garanții.
Și aici apare întrebarea care depășește cazul punctual: cât de departe se întinde rețeaua?
Surse judiciare citate de PRESSCONNECT arată că procurorii au solicitat informații din Letonia, Italia, Marea Britanie și Elveția. Alte informații publicate luni de G4Media indică faptul că ancheta ar viza și tranzacții de peste un milion de euro provenite de la cetățeni ruși. Aceste elemente sunt încă parte a investigației și trebuie tratate ca atare până când vor fi confirmate prin acte judiciare și probe.
Dar povestea nu începe astăzi. Numele lui Călin Georgescu a fost deja asociat, în spațiul public și în anchete judiciare, cu suspiciuni privind influența și sprijinul provenit din zona pro-rusă. Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate după ce autoritățile române au indicat existența unor ingerințe externe și a unor operațiuni de influențare a procesului electoral, cu acuzații privind implicarea Rusiei. Moscova a respins aceste acuzații.
În același ecosistem public au apărut și nume precum Horațiu Potra, precum și acuzații privind finanțări, rețele de influență, propagandă și conexiuni externe. Faptul că aceste elemente apar în investigații distincte nu înseamnă automat că toate componentele formează o singură structură infracțională. Tocmai de aceea, rolul procurorilor este esențial: să stabilească prin probe unde există conexiuni reale și unde există doar speculații.
Asta înseamnă stat de drept.
Nu înseamnă că un om este condamnat pentru că este antipatic. Nu înseamnă că un politician este vinovat pentru că este contestat. Nu înseamnă că o tabără politică poate fi declarată infracțională printr-un titlu de presă.
Înseamnă că atunci când există indicii și probe, procurorii investighează.
Iar dacă probele demonstrează existența unor infracțiuni, instanțele judecă.
Nu strada. Nu propaganda. Nu televiziunile. Nu Moscova. Nu Bucureștiul politic. Justiția.
Așa arată un fals grosolan. La fel ca și elementul din fotografia de … produs.
De aceea, reacțiile isterice din jurul operațiunii DIICOT nu schimbă cu nimic realitatea juridică. Nici susținătorii lui Călin Georgescu, nici adversarii săi nu pot substitui procurorii și judecătorii. România nu are nevoie de tribunale televizate, ci de instituții care lucrează în liniște și prezintă probe.
Iar în această logică trebuie privite și declarațiile sau tentativele unor oameni de afaceri și personaje publice de a transforma ancheta într-o confruntare politică. Inclusiv în cazul lui Maricel Păcuraru, orice acuzație privind susținerea, influențarea sau existența unor legături cu persoanele investigate trebuie demonstrată prin probe, nu afirmată ca fapt înaintea unei confirmări judiciare.
DIICOT nu trebuie să camufleze niciun scandal. Trebuie să ancheteze ceea ce are în dosare. Și tocmai acesta este lucrul important de înțeles.
Dacă într-o parte a societății există impresia că România poate fi împinsă în haos prin bani, propagandă, rețele de influență sau operațiuni externe, răspunsul unui stat democratic nu este cenzura și nici răzbunarea politică.
Răspunsul este proba. Dosarul. Mandatul. Ancheta. Instanța.
Condamnarea, dacă faptele sunt demonstrate.
Achitarea, dacă nu sunt demonstrate.
Așa funcționează un stat de drept.
România este membră a Uniunii Europene și NATO, iar presiunile hibride, dezinformarea și tentativele de influențare externă sunt teme documentate în mod repetat de autorități și instituții europene. Tocmai de aceea, fiecare anchetă trebuie să fie făcută cu profesionalism, fără excese și fără verdict înaintea judecătorului.
Cât despre ideea unui „președinte” construit din propagandă, finanțări obscure și cultul conspirației, realitatea este mult mai simplă: în România, președintele este stabilit printr-un proces electoral legal, iar vinovăția penală este stabilită de instanță.
Restul este zgomot.
Iar dacă ancheta DIICOT va demonstra că în spatele unor operațiuni prezentate public drept politice au existat interese financiare, rețele infracționale sau conexiuni externe, atunci documentele procurorilor vor vorbi mai puternic decât orice slogan.
România nu are nevoie de salvatori providențiali. România are nevoie de instituții puternice.
Astăzi, DIICOT are obligația să meargă până la capătul probelor.
Fără frică. Fără protejați. Fără privilegiați. Fără „intocabili”.
Pentru că într-un stat de drept, legea nu întreabă cine ești. Întreabă ce ai făcut.
Iar dacă există o rețea, dacă există bani, dacă există conexiuni externe și dacă există infracțiuni, ele trebuie scoase la lumină — indiferent de numele celor care apar în dosar.
Asta înseamnă România europeană. Asta înseamnă stat de drept.
