Cazul „Pantelimon” dinamitează modul în care parchetul a făcut ancheta, la dosar neexistând nicio probă din care să rezulte vreo suspiciune rezonabilă că cele două doctorițe ATI, acuzate de omor calificat, au săvârșit vreo faptă de natură penală.
Cel puțin, asta rezultă din articolul de lege în baza căruia Curtea de Apel București a desființat arestarea preventivă și a dispus punerea de îndată în libertate a acuzatelor. Iar faptul că judecătorii nu au înlocuit arestul preventiv cu nicio altă măsură, cum ar fi cea a controlului judiciar, deși pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa prevăzută de Codul penal este până la detențiunea pe viață, lasă de înțeles că dosarul instrumentat de Parchetul Capitalei este mai mult decât subțire. Dacă scopul juridic al acestui dosar înregistrează un mare eșec, scopul mediatic are șanse de succes. Încrederea în sistemul medical este la pământ, s-a creat o ruptură între pacienți și medici, dar și o ruptură între medici și cei de la INML. Iar la nivel politic, ținta principală pare a fi ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. Scandalul „Pantelimon” nu este, însă, singurul care a repurtat succes politic. Anul trecut, scandalul „Azilelor groazei” a generat demisia miniștrilor Gabriela Firea și Marius Budăi. În 2016, scandalul „Hexi Pharma” a dus la sinuciderea afaceristului Dan Condrea și la scoaterea de pe piață a unui furnizor de dezinfectanți pentru spitale, pentru a fi înlocuit de altcineva. Iar, în toamna anului 2015, tragedia de la Colectiv a fost folosită politic, pentru a determina demisia premierului Victor Ponta.
Decizia celor doi judecători de la Curtea de Apel București, pronunțată în dosarul arestării celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon este fără precedent, a precizat cunoscutul avocat Adrian Toni Neacșu, fost judecător și ex-membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Conform lui Neacșu, anularea mandatului de arestare preventivă arată, la prima vedere, că nu există absolut nimic în dosarul cu care procurorii s-au prezentat în fața instanței, care să justifice luarea acestei măsuri preventive.
Legea penală prevede că, pentru a cere și pentru a obține arestarea preventivă a unui inculpat, ca procuror trebuie să vii cu probe. „Din punct de vedere formal, aceste probe au fost administrate în dosar, dar este foarte posibil ca aceste probe să nu poată sta în picioare din punct de vedere juridic”, explică avocatul.
O problemă a acestui dosar o reprezintă chiar modul de derulare a urmăririi penale. Astfel, în 11 aprilie 2024, procurorul de caz a primit denunțul. A doua zi, a și dispus începerea urmăririi in rem, adică pe faptă. După patru luni, adică în luna august, cu două zile înainte de arestarea celor două doctorițe ATI, procurorul a dispus începerea urmăririi penale in personam și a și pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În acest context, inculpatele au fost puse pe loc sub puterea unei ordonanțe de reținere.
Avocați: Acuzatele nu au avut timp să-și pregătească apărarea
„Este foarte posibil, și vom vedea dacă despre asta este vorba în motivarea instanței de apel, ca judecătorii să fi constatat că ce au făcut procurorii timp de patru luni să fie nelegal. Codul de procedură penală, în teorie, te obligă, ca procuror, ca imediat ce ai persoana (făptuitorul) să o faci suspectă, pentru a-i oferi acesteia posibilitatea de a-și formula apărarea. Din punct de vedere juridic, cele două doctorițe, neavând până la momentul arestării, timpul necesar pentru a-și formula apărarea”, mai arată avocatul.
De fapt, avocații celor două doctorițe ATI au avut acces la dosarul de urmărire penală doar după ce acesta a ajuns la Tribunalul București, atunci când a fost dispusă, pe fond, arestarea preventivă.
O părere similară are și avocata Eliza Ene Corbeanu, care subliniază că decizia inițială, pronunțată de Tribunalul București, de arestare preventivă nu este altceva decât o prelungire a referatului procurorilor, lipsind din motivarea instanței raționamentul personal al judecătorului. În acest sens, la Curtea de Apel București, după două săptămâni, s-a creat marja de timp necesară pentru ca specialiștii în medicină să explice situația.
„Prin această decizie a Curții de Apel București, a fost restabilit un echilibru juridic, pentru că apărarea a fost inexistentă în cursul urmăririi penale. Doctorițele nu au putut să se apere în niciun fel. Apărarea inculpatelor nu a avut acces la dosarul de urmărire penală și nu a putut analiza nici denunțurile, nici declarațiile de martor date în acest dosar”, mai arată avocata.
Judecători: Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru arestare
În urmă cu două zile, un complet format din doi judecători de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București au decis să admită contestațiile formulate de către cele două doctorițe ATI de la Spitalul Sfântul Pantelimon, Mirela Păiuș și Maria Alexandra Miron, urmărite penal de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, împotriva încheierii Tribunalului București de la începutul acestei luni, prin care s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit minutei încheierii Curții de Apel București, instanța a dispus: „Desființează încheierea atacată și, rejudecând, decide: în baza articolului 227 alineat 1 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarelor inculpate, dacă nu sunt reținute în altă cauză. Definitivă”.
Articolul 227 Cod procedură penală, în baza căreia a fost respinsă propunerea Parchetului de arestare preventivă a celor două doctorițe, se referă la temeiurile respingerii propunerii arestării preventive în cursul urmăririi penale și stabilește că „judecătorul de drepturi și libertăți, dacă apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reținut”.
Respectivele condiții prevăzute de lege, la care se referă această reglementare citată sunt, de asemenea, prevăzute în Codul de procedură penală. Astfel, arestarea preventivă poate fi dispusă „numai dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și dacă există una dintre următoarele situații: inculpatul a fugit sau s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală; inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor sau un expert sau încearcă să distrugă probe; inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate; există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau se pregătește să săvârșească o nouă infracțiune”.
Infracțiunea reținută în dosar, cea mai gravă din Codul penal
De asemenea, legea penală mai prevede că arestarea preventivă poate fi luată și „dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții (…) sau o altă infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, în baza evaluării gravității faptei, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Iată cum, prin respingerea propunerii arestării preventive a celor două doctorițe, Curtea de Apel București arată faptul că la dosarul cauzei nu există nici măcar o probă din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatele au săvârșit vreo infracțiune sau chiar una de omor cu intenție, neexistând, așadar, temei legal pentru privarea lor de libertate.
Mai mult, decizia judecătorilor de la Curtea de Apel București este fără precedent din mai multe puncte de vedere. Ar fi pentru prima dată când un inculpat acuzat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat să fie cercetat în stare de deplină libertate, fără nicio altă măsură restrictivă. Omorul calificat este cea mai gravă infracțiune contra vieții prevăzută de Codul penal, cu excepția infracțiunilor de genocid și de crime împotriva umanității.
Conform articolului 189 Cod penal, „omorul săvârșit – cu premeditare, în interes material, pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse, pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni, de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor, asupra a două sau mai multor persoane, asupra unei femei gravide sau prin cruzimi – se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.
În aceste condiții, faptul că judecătorii de la Curtea de Apel București nu doar că au desființat măsura arestării preventive în acest caz, dar nu a înlocuit-o cu nicio altă măsură preventivă, ceea ce demonstrează că instanța a considerat că nu este întrunit niciunul dintre elementele legale prezentate mai sus.
Un eventual control judiciar poate fi dispus, dar numai invocându-se probe noi
Juriștii consultați de SIPANEWS.RO arată că, în acest moment, împotriva celor două doctorițe acuzate nu poate fi luată nicio altă măsură, care să fie dispusă de procurorul de caz. „Procurorii trebuie să aștepte motivarea Curții de Apel București, pentru a vedea exact elementele care au stat la baza deciziei dispuse, și, abia pe urmă, pot avea posibilitatea să emită o ordonanță de punere a celor două inculpate sub control judiciar. Însă este obligatoriu ca această măsură a controlului judiciar, dacă se va lua, să se întemeieze pe elemente noi, și nu pe cele pe care s-a întemeiat referatul cu propunerea arestării preventive, respins definitiv de către instanța de judecată”, arată sursele citate.
Acesta poate fi și motivul pentru care, procurorii au convocat-o la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul București pe doctorița inculpată Maria Alexandra Miron, pentru a asista la percheziția informatică a telefoanelor mobile. Operațiunea procedurală a durat nu mai puțin de șapte ore.
Ținta politică principală a scandalului, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila
Dosarul „Pantelimon” a izbucnit, pentru prima dată, într-o anumită parte a presei, apropiată de zona USR, în luna aprilie a anului 2024, când a fost generată o adevărată isterie mediatică legală de morțile suspecte de la ATI, în cadrul Spitalului Sfântul Pantelimon din București.
Interesant este că, cu nici două luni înainte, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, anunța că și-a depus candidatura la Organizația PSD Sector 2, pentru alegerile europarlamentare ce urmau să aibă loc pe data de 9 iunie 2024. „Consider că am suficientă experiență și în zona administrativă, și în relații internaționale”, declara, atunci, Alexandru Rafila.
Trei zile mai târziu, la data de 16 februarie 2024, portalul Hotnews.ro publica un articol intitulat „Cum vrea Rafila să-și mențină controlul asupra Ministerului Sănătății și după plecarea la Bruxelles: se pregătește să-și instaleze «mâna dreaptă» pe scaunul de ministru”. Pe 11 aprilie 2024 a început scandalul Pantelimon, iar Rafila nu a mai apărut pe lista PSD-PNL pentru alegerile europarlamentare.
Alexandru Rafila pare să fie ținta politică principală a acestui scandal mediatic, iar USR, dar și o parte din reprezentanții PNL i-au cerut public demisia din funcția de ministru al Sănătății. Zilele trecute, celebrul deputat USR Emanuel Ungureanu, cunoscut ca fiind un denunțător de profesie, a formulat pe numele ministrului Alexandru Rafila o plângere penală la Parchet.
Acesta a declarat că „Rafila trebuie să răspundă în fața legii pentru lenea penală. Am depus la Parchetul General și la DNA o sesizare împotriva lui Rafila și a doi funcționari din Ministerul Sănătății, pentru faptele de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, care au avut consecințe deosebit de grave asupra situației dramatice de la Spitalul Sfântul Pantelimon din București. Rafila trebuie să răspundă pentru inacțiunea, lenea cu caracter penal prin refuzul de a emite un ordin de control adecvat care să constate problemele deosebit de grave de la Spitalul Sfântul Pantelimon din București. Rafila a încălcat 16 articole din Legea 95/2006 și a catalogat moartea suspectă a 20 de bolnavi în 48 de ore un incident care nu merită investigat de Corpul de Control al Ministerului Sănătății. Aceasta este definiția infracțiunii de abuz în serviciu (…). Rafila trebuie să fie demis de către Ciolacu și trebuie să ajungă pe mâna procurorilor”.
Tragedii similare, cu impact emoțional social major, folosite politic
Cazul „Pantelimon” nu este primul dosar care a generat emoție în societatea românească, plecat din aceeași parte a presei, și care, ulterior, a fost speculat politic. Cel mai recent astfel de exemplu este celebrul dosar al „Azilelor groazei”, aflat, în acest moment, pe rolul instanțelor, și în care se vorbea de zeci de stabilimente pentru persoane vârstnice în care ar fi avut loc abuzuri inimaginabile.
DIICOT a trimis dosarul în instanță, la un an după ce scandalul a izbucnit în presă, având ca obiect un singur azil, din Voluntari. Dacă succesul judiciar ala acestei afaceri se lasă așteptat, succesul politic a avut loc imediat. Anul trecut, scandalul mediatic ajunsese la apogeu exact la momentul producerii rotativei premierilor, iar ca măsură imediată, doi miniștri ai proaspătului instalat Guvern Ciolacu, Gabriela Firea, de la Ministerul Familiei, și Marius Budăi, de la Ministerul Muncii, au fost convinși să demisioneze din Guvern. Ținta politică a acestui dosar s-a dovedit a fi Gabriela Firea, cu toate că, așa cum reiese din dosarul procurorilor, nu are niciun fel de calitate în această speță.
„Rețeta” a fost testată cu succes în toamna anului 2015, când, pe fondul tragediei de la Clubul Colectiv, s-a creat o emoție publică imensă, soldată cu demisia premierului Victor Ponta. Însuși președintele României, Klaus Iohannis, declara, de la tribuna Palatului Cotroceni, că „a fost nevoie să moară oameni pentru ca această demisie să se producă”. Scandalul mediatic generat de tragedia de la Colectiv a mai produs o victimă juridică colaterală. Fostul primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a fost anchetat de DNA și trimis în judecată într-un dosar conex, pentru abuz în serviciu, și condamnat abuziv la 4 ani de închisoare cu executare. După un an de încarcerare, Înalta Curte de Casație și Justiție a desființat hotărârea de condamnare și, rejudecând, a dispus achitarea lui Piedone, pentru că fapta nu există, fiind pus imediat în libertate.
În aceeași zonă media, în 2016, s-a creat un alt scandal mediatic cu impact social. Este vorba despre dosarul „Hexi Pharma”, prin care se acredita ideea că firma lui Dan Condrea a vândut spitalelor dezinfectanți diluați de câteva mii de ori. În 3 martie 2023, Curtea de Apel București a constatat că faptele din acest dosar s-au prescris și a încetat procesul penal împotriva directorilor Hexi Pharma SRL. Anterior, Tribunalul București i-a condamnat pe Flori Dinu și pe Mihai Leva la 3 ani, respectiv la 3 ani și 8 luni de închisoare, pentru infracțiuni economice. În martie 2017, dosarul a fost trimis în judecată de către Parchetul General, pentru 36 de infracțiuni de înșelăciune și fals în legătură cu dezinfectanții și cu biocidele folosite în sute de spitale din România. După scoaterea Hexi Pharma de pe piață, locul acesteia a fost luat de alte companii de profil.
Scandalul mediatic din jurul acestui dosar a avut, însă, consecințe dramatice, în 22 mai 2016. Patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, a murit într-un cumplit accident rutier, care a avut loc pe o șosea din apropierea Capitalei. În 2017, Parchetul General a clasat dosarul de urmărire penală, concluzionând că „decesul conducătorului auto Condrea Alexandru Dan nu a fost consecința vreunei fapte prevăzute de legea penală, ci a unui act suicidal”.